Au fost cele mai negre sarbatori din viata mea, dar familia si prietenii mi-au stat aproape. 3 luni in care am stat doar in pat, injectii facute, foarte multe lacrimi date si cel mai crunt pentru mine este ca am reinvatat sa merg.
Am luptat mult, m-am motivat doar ca sa fac sa-mi fie bine. O durere extraordinar de mare sa-ti vezi parintii cum plang si cum sufera pentru copilul lor.
Nu voi ceda in aceasta lupta, trebuie sa se faca dreptate. Cine a gresit sa plateasca pentru ca acea persoana care m-a accidentat sa raspunda in fata legii.
Indiferent ca este persoana publica si are imunitate asta nu inseamna ca nu trebuie sa plateasca. Oricine in tara asta plateste pentru greselile facute.
Dupa 2 ani inca mai sufar, inca mai plang, inca ma doare. Ranile sufletesti nu se vindeca, durerea e fara margini. De ce eu sa sufar atat de mult? De ce doare atat de tare? De ce imi curg lacrimile? Pentru ca am suferit si inca sufar. Piciorul inca doare si ma va durea toata viata, dl cu imunitate. Eu n-am avut imunitate cand m-ati accidentat. Eu am ramas cu probleme la picior pentru toata viata. Nu e corect. Cineva acolo Sus vede, a vazut si v-a vedea.
Voi lupta pana la capat indiferent cat va dura si voi face asta pentru atunci trebuia ca sarbatorile de Craciun sa fie un motiv de bucurie pentru mine nu un motiv de tristete. Voi lupta pentru dreptate, voi lupta pentru zilele alea in care am stat numai in pat, am facut injectii, dar si pentru zilele in care am fost la clinica pentru a putea sa invat sa merg.
Voi lupta pentru mine si pentru toti cei care m-au sustinut. Nimeni in viata asta nu e de atins mai alrs persoanele care gresesc.
Multumesc tuturor care care mi-ati fost alaturi atunci si acum. Multumesc doctorilor care m-au ajutat si m-au repus pe picioare. Multumesc oamenilor care ma opreau si ma opresc pe strada si ma motiveaza sa nu renunt.
Multumesc prietenilor care cu o vorba buna si un sfat mi-au redat increderea.
Multumesc familiei pentru tot ce au facut pentru mine. Va iubesc mult!!!
E atat de greu sa scrii cateva randuri, lacrimile m-au cuprins, durerea nu se descrie, sentimentul e crunt. Dar rezist si voi rezista pentru ca am o lupta de dus.
Cineva acolo Sus ma va ajuta ca sa fie bine.
Oameni buni, sper ca ma intelegeti. E o zi neagra in viata mea, cea mai urata zi. O zi in care spitalul mi-a fost casa. Si celelalte zile care au urmat pline de suferinta si durere. Lupta pentru a atenua durerea, dar si pentru dreptate.
Nu cedez oameni buni, voi lupta pentru dreptate. Pentru ca mai presus de orice sunt eu ca om. Si cu suferinta aceasta si cu problemele la picior voi ramane toata viata.
Din acest motiv nu renunt la lupta.
0 Comentarii:
Trimiteți un comentariu